Ritual
Șoapte, întunericul își face loc printre gânduri negre,
păcătoase, vinul roșu-ncepe dansul în pahare,
în priviri, te simt mai aproape cu fiecare secundă
ce trece;
două inimi mor de o dorință ce cuprinde
încăperea, pe noi doi și nu mai e mult…
Lumânările răsar un fum alb și-ți lumineză calea
de fiecare dată când mă simt pierdut,
așteptarea mă omoară,
tu mă ții în viață.Vocea ta blestem, leac de patimă
și dor, prizonier sunt al păcatului și așa aș fi mereu.
Un înger îmbrăcat în demon, într-o rochie roșie,
într-un rol de prădător în noapte și eu mă simt
vânat de ochii ei albaștri, de frica mea de ea,
de gândurile negre înăbușite-n vin.
Dar lumânările tac și timpul nu mai trece,
a închis ochii, închiși îi am și eu și ea
și dimineața ne va prinde timizi
ca la-nceput!
„Un om ce iubește niciodata nu va fi iubit la fel!”
