EGO

Mi-am câștigat cinstit, la poker, biletul meu spre Rai

dar când am ajuns la Porțile Cerului am fost refuzat

pe motiv că îs pe lista neagră. Scot din buzunar ceva parai

și-i întind și mă apropii și adorm spre seară arestat

într-o celulă albă cu o masă albă și o carte neagră.

Spun: „Oare-mi dau și avocat din oficiu? Dar pot

suna pe cineva să vină să mă ia că deja m-am plictisit.”

Și dacă-mi spune că nu pot pleca eu mă-mbrac și tot

îi las în urmă și mă duc ca omul unde-o fi mai bine.

Un amărât prizonier vecin plânge și spune că îl doare,

că i-au promis că o să-i treacă, doar să deschidă să citească

cartea neagră și-apoi să creadă și-o să zboare

dar e mult de-atunci și încă are gaurile-n spate.

Acu refuz-o gaură pentru o aură mai mare…

Sunt luat pe sus și dus într-o sală mare, albă toată

și mi-am dat eu seama că ăștia deja mă judecă

pentru o nimica toată. Mă gândesc și scot din mânecă

un pix Atlas, o monedă de argint și o carte colorată

pe care scriu zerouri. O așez politicos pe masă

și-mi permit să-l întrerup pe Sfântul Petru:

- „Eu nu vreau găuri în spate și nici în frunte, bre!”

(Inspirată de un banc spus de prietenul Vlad Isari)