EGO

Împreună,
trei metri deasupra norilor,
obişnuiam să aşteptăm luna stelele să-şi cheme.
Două priviri ce se ating
timide stau să cadă,
când braţele rostesc un joc de gânduri adunate.
Două inimi se-aud,
una după alta,
bat încet să nu trezească toată dimineaţa.

Mi-e dor de salcâmii înfloriți,
de mâna ta pe chipul meu,
de râsul tău în zilele de vară,
doi copii odată fericiți…

Te privesc desculți prin iarba udă
îmbrăcată iarăși în albastru,
te privesc cum calci în lacrimi,
dar ești prea departe…

ploaie peste salcâmi…
lacrimi
pe buzele reci de primăvară,
lacrimi
pe chipul trist de vară,
lacrimi
pe ochii goi de toamnă.

Mă plimb în gând printre amintiri
ce dau acum in copt.
Sunt departe de salcâmii înfloriţi,
departe sunt de toate…